Futai românesc în manualele catalane

Etichete

Catalunya, colocvialul catalan, estic fotut, futai, futere, lleida, pe româneşte

Pentru catalani, colocvialul e un registru lingvistic adecvat mediului academic şi argoul, condimentul sine-qua-non al schimbului de replici profesor-student. Degeaba am făcut noi ochii mari, ne-am ţinut cu mîna de burtă străduindu-ne să rîdem şi am încercat să le explicăm respectuos că în România sîntem mai de modă veche, ne adresăm profesorilor cu dumneavostră şi nu vorbim la facultate cum vorbim pe stradă. Pentru că aşa am fost educaţi. Ne-au privit ca pe nişte ciudaţi, păstrîndu-şi în privire orgoliul apucăturilor rudimentare asumate drept spirit liber, modernist. Ineluctabil, rămînem nişte înapoiaţi ignoranţi.

Culmea colocvialului catalan am întîlnit-o azi, la pagina 66 din manualul de catalană „Veus 2” sub titulatura Estic fotut!. Pe româneşte, Sînt futut! (mă îndoiesc de faptul că traducerea mai era necesară, dar, să rămînem „academici”). Lecţia era desigur plină de fotuts şi fotudas, de fumuts şi fumudas, adică de persoane care nu o duceau prea bine cu travaliul existenţei cotidiene care le cangrena spiritul şi le abolea raţiunea de-a fi. Am ascultat casete, am indentificat futuţii de nefutuţi şi ne-am însuşit noţiunile elementare pentru un nivel basic desăvîrşit de limbă catalană. Profesoara a fost şi ea, la rîndul său, mulţumită, pentru că toată lumea a reuşit să integreze vocabula în propoziţii, expresii, contexte, fără prea multe eforturi de înţelegere. Ce de interferenţe lingvistice între limbile romanice! Ostres! Cum s-are zice, Futere!. Empatie generală, puţine chicoteli, doar zîmbete netrucate, neîncorsetate, nerafinate. Ca şi limbajul academic.

Ca urmare a două ore intensive de catalană estic acadèmicament fotuda. Avui no crec que em vagi a treballar gens.