Etichete

, , ,

Să știi ce vrei. Să fii fidelă. Unui gând, unei alegeri, unui om, unui parcurs. Să persiști. Pe un drum, pe o cale, unui țel. Să ai valori. Să le fii fidel, să persiști în ele, și orice s-ar întâmpla să nu te abați de la ele. Nici când mintea sau sufletul tău se abat? Nici atunci. Nici când strigătele din interiorul tău se duelează în frecvențe, se sugrumă în spasme de parcă în tine ar fi o urgie a simțurilor și-a gândurilor? Nu, nici atunci. Nici când nu știi dacă mai poți, dacă mai vrei? Cu atât mai puțin atunci. Cum poți să știi ce vrei? Trebuie să știi. Trebuie să vină din interior. Dar dacă în interior este o orgie a dorințelor? Dacă neuronii mei au început să-și împerecheze sinapsele la întâmplare și sunt asurzită de gemetele lor într-o perfectă coincidență a contrariilor? Dacă vreau totul? Dacă am ajuns să am totul? Dacă am avut totul și l-am abandonat? Dacă am totul și îl voi pierde? Dacă nu vreau nimic din ce am și tot din ce-aș putea avea? Dacă nu voi avea niciodată nimic? Dacă, de fapt, nu am nimic și tot acest dans al contrariilor e o șaradă?

the-mysteries-of-the-horizon

Totul se rezolvă dacă știi ce vrei. Trebuie să știi ce vrei. Trebuie să te hotărăști ce vrei. Liniștea, calmul, siguranța, împlinirea, confortul afectiv, aerul tare de pe culmi sau tumultul, zgomotul, îndoiala, căutarea, raptul emoțional, agitația valurilor? Poate că știu ce vreau. Le vreau pe toate. Vreau să trăiesc la ambele margini, cu aceeași intensitate. Să le experimentez pe toate, în formele  și întrupările în care mi se oferă, fără să le discriminez. Și seriozitatea, și umorul. Și intelectul fin, și distracția grobiană. Vreau să trăiesc și profund, și superficial. Și cu picioarele pe pământ, și cu capul în nori. Nu fi naivă, nu le poți avea pe toate. Nimeni nu le poate avea pe toate. Chiar dacă le-ai avea pe toate nu le-ai putea fi fidelă. Ba da, eu le am pe toate. Și le sunt fidelă. Și știu ce vreau.

Ce vrei? Vreau să nu trebuiască să aleg. Și atunci cum ai să le fii fidelă? În dăruirea totală preț de o clipă, în extazul absolut, în bucuria autentică, în orgasme netrucate. Asta nu e fidelitate, e o preacurvie. Asta vrei? Da. Și cu drumul tău cum rămâne, unde vei ajunge? Trebuie să ajung undeva? Vrei să-ți ratezi viața? Trebuie să alegi. Alege! Alege! Lasă-mă un pic să trăiesc! Alege, că așa îți trece viața! Păi dacă așa vreau să trec eu prin ea? Nu, tu nu știi ce vrei. Trebuie să te hotărăști. Alege. Alege acum. Ia decizia cea mai bună pentru tine. Gândește! Fii matură! Trebuie să te liniștești. Ți-au ieșit atâtea lucruri bune în cale și tu mereu ai luat deciziile greșite. Acum vei lua decizia potrivită. Fii liniștită. Nu te mai uita împrejur, nu mai privi în tine. Dar parcă spuneai că trebuie să vină din interior! Sst.

Liniștește-te și vei vedea limpede. Ce să văd? Ce vrei. Ce au decis alții că ar fi bine să vrei. Cu atâtea sfaturi și îndemnuri la îndemână și oameni care văd prin tine cum să nu știi ce vrei? Cu atâtea reflexii? Păi tocmai! Nu, nu trebuie să te prinzi în ele ca într-un dans al ielelor. Trebuie să vrei ce ai fost învățat că vrei. Și atunci vei ști. Că viața mea s-a sfârșit? Nu de tot, ci la una dintre marginile ființei tale duale. Că ai înfrânt unul dintre capetele balaurului. Dar dacă ai să devii fost convins că asta vrei, că ai sacrificat capul cel rău, n-o să-ți mai deplângi geamăna ucisă la cealaltă margine, alter-ego-ul tău greșit croit. Sacrificiul va să fi meritat. Toată lumea va fi convinsă, că mai târziu decât alții, ai aflat ce vrei. Ce mă interesează pe mine de alții? Și că vei fi fericită. Și vei fi. Trebuie să ne imaginăm un om care știe ce vrea un om fericit. Nu vrei să fii fericită? Nu, vreau să rămân eu însămi.

Reclame