Etichete
abuz, agonie, disperare, dispreţ, fecale, Iisus, Moş Crăciun, nefericire, oameni, pom de Crăciun, scîrbă, scuipat, sărbători, ură, vomă, ţipete
În timp ce în preajma sărbătorilor majoritatea oamenilor sînt înfieraţi (într-un fel sau altul, natural sau artificial, deductiv sau inductiv) de sentimente şi gînduri din registrele dragostei, drăgăleşeniei, prieteniei, iertării, bună-voinţei, carităţii, păcii, unităţii, înţelegerii, eu nu mă gîndesc decît la cît de bine i-ar sta lumii în agonie. 🙂
Visez o mare scîrbă care să ningă cu vomă şi scuipat. Visez nişte pungi de cadouri pline de fecale. Visez decoraţiuni care să strălucească atît de tare încît să le explodeze în faţă celor care şi le aşază la ferestre. Visez masacre în jurul pomului de Crăciun. Visez cine de taină în care toţi membrii familiei reunite să joace pe rînd, pe principiul ruletei ruseşti, rolul lui Iisus. Visez copii abuzaţi sexual de Moş Crăciun. Visez îndrăgostiţi care să îngheţe grotesc în îmbrăţişarea lor şi un meşter vrăjitor care să vină cu un topor să -i preschimbe în cioburi. Visez atentate în trenurile care îi duc pe oameni la cei dragi. Visez spovedanii care să se termine cu aruncarea în aer a bisericilor. Visez ţipete, urlete şi multă ură care să umple inimile oamenilor cu un spirit aparte, care să-i facă să se devoreze între ei. Visez cum cea mai cruntă dintre disperări face pămîntul să se caşte şi să înghită întrega oamenire. Glumesc.
Sărbători nefericite vă urez!
Pe culmile conştientizării 