Să semeni flori şi să culegi buruieni. Să semeni iluzii şi să culegi închipuiri. Să semeni adevăr şi să culegi minciună. Să semeni dragoste şi să culegi rebutare. Să semeni prietenie şi să culegi uitare. Să semeni încredere şi să culegi dezamăgire. Să semeni dăruire şi să culegi mizerie. Să semeni admiraţie şi să culegi umilinţă. Să semeni curaj şi să culegi fugă. Să semeni bucurie şi să culegi tristeţe. Să semeni miracol şi să culegi o farsă. Să semeni luciditate şi să culegi demenţă. Să semeni alteritate şi să culegi singurătate. Să semeni fiinţă şi să culegi neant.
***
E vina pămăntului sterp şi a lipsei de ploaie, degeaba a semănat omul şi lacrimi şi vrăji. Sămînţa era bună, n-a avut nici o vină. Doar că nu era bună pentru viaţa asta. Ce să facă omul cu o sămînţă bună cînd pămîntul pe care vrea s-o semene nu-şi are locul pe harta lumii şi nici harta lumii pe pămîntul lui?
Pe culmile conştientizării 