Etichete
aplauze, dalta, dans, devenire, eul posibil, ideal, mască, morcov existenţial, proiect, rîu, recunoaştere, rol, sechimbare, sine, stimă de sine
Cînd te-ai pornit să schimbi cursul unui rîu nu îţi mai este îngăduită odihna. Nu-ţi mai sînt îngăduite nici oboseala şi nici disperarea. Nu-ţi mai sînt îngăduite căderea pe brînci sau pe gînduri. Nu-ţi mai sînt îngăduite nostalgiile, ataşamentele derizorii sau fetişurile inutile. Nu-ţi mai sînt îngăduite nici luxul, nici confortul.
Cînd te-ai pornit să schimbi cursul unui rîu nu-ţi mai este îngăduit să dai înapoi. Nu-ţi este îngăduit să-ţi scoţi masca de pe faţă nici măcar atunci cînd rămîi singur. Pentru că masca trebuie să se încarneze în chipul tău pînă la identificare. Nu-ţi este îngăduită ieşirea din rol şi din scenariu sub nici un pretext. Fiindcă ai decis să fii protagonistul primului tău proiect esenţial de viaţă, nu-ţi poţi îngădui să cazi din neglijenţă în postura de figurant şi să fii luat din nou de valul căruia i te împotriveşti.
Cînd te-ai pornit să schimbi cursul unui rîu nu-ţi este îngăduit să laşi dalta din mînă. Trebuie să munceşti programatic şi neostenit la cioplirea propriului chip, fără să-ţi acorzi răgaz sau învoire. Trebuie în schimb să ai răbdare cu timpul. Să-ţi gîndeşti unghiul de atac, să-ţi proiectezi în detaliu schema dezideratului, să-ţi programezi mutările, loviturile astfel încît să nu pierzi din vedere în nici un moment morcovul existenţial.
Cînd te-ai pornit să schimbi cursul unui rîu o să fii o vreme asemeni unei păpuşi de lemn care exersează paşii de vals. Vei fi artificial şi împiedicat. Pînă cînd nu vei mai fi atent la paşi, ci la muzică. Iar atunci va fi venit clipa în care cortina se va da înlături şi rolul pe care l-ai exersat atîta vreme şi cu atîta obstinaţie în faţa unei audienţe private va fi gata de înfăţişat marelui public. Şi atunci, cînd refletcoarele se vor năpusti asupra ta, reprezentaţia va trebui să-ţi fie fără cusur. Pentru ca la sfîrşit, capul plecat să nu mai fie modelul condiţiei tale, ci expresia unei reverenţe şi consecinţa unui ropot de aplauze.
n. Chipul cioplit este eul posibil, rîul este stima de sine, jocul de rol este intenţia de schimbare, dalta este voinţa de a face schimbarea posibilă. Eu sînt proiectul, iar morcovul este devenirea ideală. Aplauzele sînt recunoaşterea unui eu care va deveni definitiv un alt eu.