Agonia unui vibrator

Etichete

agonie, încărcare, baterii, debarasare, funcţionare, indiferenţă, inutilitate, nimeni, nimic, nimicnicie, obiect, stricat, vibrator, vibraţie

Singurul tău rol bun de jucat e cel de vibrator. Cît timp te poţi afla la îndemîna celorlalţi, cu bateriile mereu încărcate şi în deplinătatea facultăţilor funcţionale, pregătit mecanic în a-i satisface, fără ca ei să nu trebuiască să depună vreun efort, eşti perfect util. Eşti dorit, apreciat şi poate chiar îndrăgit pentru rolul tău de obiect folositor. De vreodată ţi se termină bateriile, îţi pierzi rapid locul din sertarul de lîngă noptiera celui care te utilizează  în momente de criză. Acela căruia i-ai fost prea aproape  în clipele de plictis, de disperare, de nevoie stringentă, nu se va obosi nici măcar să îţi schimbe sau să îţi încarce acumulatorii cînd, apăsînd pe buton la un moment dat, nu va mai primi stimulul dorit. Te va arunca plin de furie în cel mai obscur colţ al camerei sale şi te va uita printre alte lucruri nefolositoare. După debarasarea spontană, stăpînul tău de drept te va înlocui mai rapid decît te-ai fi aşteptat, fără a-ţi păstra măcar amintirea sau recunoştinţa vreunei clipe în care l-ai făcut să exulte. Atunci îţi vei da seama că să fii şi să însemni nimic nu rezidă în a fi folosit drept obiect, ci în a nu fi folosit deloc.

Nimicnicia este de fapt starea în care eşti declarat inutil. Starea în care potenţialul tău de-a funcţiona se iroseşte prin fixarea ruginii între elementele mecanismului de-a fi. Cînd din obiectul preferat devii obiectul stricat pe care nimeni nu are dispoziţia să-l repare. Nimicnicia este starea obiectului de serie, care nu va fi niciodată unicat, niciodată special, niciodată de neînlocuit.

Ca om, eşti un nimeni atunci cînd în starea ta de rău de la un moment dat eşti abandonat de cei la îndemîna cărora te-ai aflat întotdeauna. Eşti un nimic cînd nimeni nu e dispus să te mai facă să vibrezi pentru el.

Agonia unui perpetuum mobile

Etichete

alteritate, cuvinte, fraze, gînduri, inutilitate, litere, perpetuum mobile, rotaţie, sărite

Gîndurile toate se opresc la piciorul literelor. Nu mai îndrăznesc să-şi înflorească în cuvinte sîmburele concentrat de putred ca să se prelingă asemeni plantelor curgătoare, în fraze deznădăjduite, pe culmi. Li-e lehamite de gineceul sterp al afectelor şi de precaritatea exhibiţionismului.

Închistarea lor se datorează mai cu seamă tăcerii pe care nu mai reuşesc să o audă, să o desluşească. Lipsa de suflu a alterităţii le transformă din nişte organisme vii, supuse evoluţiei, în nişte perpetuum mobile autofile din necesitate, condamnate la o mişcare de rotaţie în jurul propriilor centre de gravitaţie. Lăsate în pace de toţi, într-o voie care nu e a lor, gîndurile autoconverg spre nimeni şi nimic. Cineva sau ceva să le scoată din sărite!

Sacrificiul care (se) dă de pomană

Etichete

de pomană, degeaba, dramă, farsă, inutilitate, sacrificiu, sine

Acei care-ţi cer sacrificiul nu-l merită. Acei care-ţi cer să renunţi la tine, să te schingiueşti, să-ţi ieşi din piele nu te merită. Pentru că acei care nu te-au văzut, nici nu te vor vedea vreodată. Sacrificiul tău nu-i va vindeca de cataractă. Acei care nu te înţeleg, nici nu te vor înţelege vreodată. Sacrificiul tău nu-i va vindeca de neputinţă. Acel sacrificiu subînţeles, presupus, direct sau indirect cerut, care te exilează la periferia fiinţei tale unde hămăleşti ca un damnat la împingerea limitelor nu-ţi va fi piatră de temelie pentru nici o legătură, pentru nici un edificiu afectiv sau material. Va fi doar irosire în van, fugă după vînt în care te vei dezintegra, ori te vei tranforma într-o apariţie fantomatică. Încercînd să devii omul tuturor (sau al cuiva anume, care te-a „cucerit”), omul drag, omul dezirabil, omul util, omul competent, vei deveni omul (de) nimic. Abătîndu-te de la o direcţie a ta sau de la linia ta de-a fi, în „nobilul” scop de a-i cuceri pe acei ce te-au captivat, nu vei ajunge aşa cum îţi închipui tu, naivule, la ei. Te vei rătăci pe drum, între tine şi contra-tine, ca un căutător de aur ridicol şi diletant. Degeaba vei fi ambiţios, breaz şi puternic. Pogresul, avansarea sînt o iluzie. Vei fi întocmai unui rac: încercînd să înaintezi vei regresa, vei retrograda. Sacrificiul nu te va face nici mai demn, nici mai meritoriu în ochii celor ce speri că te vor remarca, aşa cum îţi închipuiai. Te va face indezirabil faţă de tine şi te va lăsa la fel de indiferent pentru ceilalţi. Sau, mai rău, vei fi dispreţuit, jignit, bagatelizat în cea mai umilitoare formă de cei pentru care ai comis sacrificiile. Şi, insuportabil pentru tine însuţi. Pentru că sacrificiul, în forma lui care te epuizează şi „te strică” e o irosire irevocabilă. Amară şi amarnică. Inutil  ai crezut tu că prin sacrificiul oferit şi asumat o să creşti şi o să te modelezi ca un lut fără formă într-o înfăptuire măiestrită. Ca un material răs-utilizat, ai devenit inutilizabil. Nefolositor. De nimic. Şi asta încă e nimic. Drama cea mai mare o să fie atunci cînd îţi vei da seama că ai sacrificat totul şi, în continuare, nu mai ai ce să sacrifici. Ce om sfîrşit vei mai fi atunci!

Să ridicăm paharul împotriva Boloniei! (IV)

Etichete

cojones, grevă, inutilitate, procesul Bologna, revoltă, UdL

Episodul IV. Protestatarii catalani cer „cojones”!

Fără suţinere din partea colegilor şi din partea vremii, studenţii catalani care „au ocupat Rectoratul” de la Universitat de Lleida s-au retras din curte în vestibul, unde s-au dat cu fundul de pămînt pînă ce au lustruit bine podeaua proaspăt decorată cu noi manifeste (vezi fig. 1), cît să-şi facă un culcuş confortabil încă o săptămînă, pînă vine vacanţa.  Au stat ei ce-au stat şi s-au plictisit uitîndu-se la pereţii cei prea goi şi au început să-i decoreze cu nişte scheme care frizează pertinenţa şi exhibă raţiunile profund-documentat-întemeiate ale manifestului lor (fig. 2-4). Manifest pe care „ceilalţi” nu îl bagă în seamă  în calitatea lui de drob de sare ameninţător, fiind ignoranţi şi prost informaţi.

Deşi au pus la dispoziţia studenţilor „trecători” şi materiale de studiu cu menţiunea de a nu le lua cumva acasă (fig. 5), se pare că nu s-au găsit mulţi amatori pentru a studia acele materiale. Ori nu aveau destul timp disponibil pentru studierea arhivelor modernităţii „la faţa crimei”. „Docomentele” păreau neatinse. Doar studenţii străini stăteau cu aparatele să pozeze „minunea” care îmbracă de vreo săptămînă Rectoratul de la UdL.  Catalanii care treceau mai mult se mirau de mirarea noastră. Colegii mei mi-au spus că astfel de „manifestări” sînt destul de frecvente prin rîndurile studenţimii de-aici, amuzîndu-se de aviditatea mea de a surprinde ceea ce pentru ei de multe ori se confundă cu cotidianeitatea . Motive găsesc ei, mereu, nu-i problemă, doar să mai chiulească de la ore. 

Monica cea hippy mi-a zis că ea s-a simţit ofensată cînd protestatarii au intrat intempestiv şi „nepoliticos” în timpul unui curs, începînd să prolifereze injurii la adresa unui profesor care nu „greşea” decît să-şi ţină ora.  Jordi, studentul-profesor de muzică, „om la casa lui” spune că el e de acord cu Procesul Bologna şi că e vorba doar de o problemă de abuz de interpretare din partea celor care pun semnul egal între „Bologna” şi „privatizare”. „Dacă sistemul de învăţămînt se va trasnforma astfel încît cursurile să se adapteze la cerinţele pieţii asta e un lucru bun, la fel şi faptul că unele întreprinderi se vor reprezenta în spaţiul acdemic sau «vor racola» dintre studenţii cei mai buni”.

Faţă în faţă cu indiferenţa colegilor şi cu ignoranţa cadrelor didactice, protestatarilor nu le rămîne decît să  pună totul la dos şi „s-o facă în continuare pe-a lor”. Să mai tragă o duşcă  de amărăciune şi să mai dibuiască încă un dibuix. Animat sau nu. Partea de ideologie e inerentă, numărul nu contează în astfel de privinţele şi argumentele sînt exhaustiv de convingătoare. Bologna e pentru mediocrii fără „cojones”  incapabili să zică „nu”, făcînd cinste arhetipului de „om revoltat”.

 

Fig. 1. Toţi la rectorat. Ocupăm aulele

 

Fig. 2. Referendum - dacă trebuie îngheţat sau nu procesul Bologna

 

Fig. 3. Ce este în spatele procesului Bologna?

 

Fig. 4. Cu ce „cojones” funcţionează UdL?

 

Fig. 5. Deja ştii?