Ghid de demnitate
I sailed like a swan/ I sank like a rock/ But time is long gone/ Past my laughing stock/(…) My animal howls/My angel’s upset/ But I’m not allowed/ A trace of regret// For someone will use/ What I couldn’t be…” (Leonard Cohen, I can’t make the hills – The Book Of Longing)
- Un fraier nu ar trebui să-şi deplîngă nicidecum condiţia. Ar trebui să-şi poarte cu onoare crucea, fără lamentaţii inutile, fără a tînji după un alt fel de destin şi fără a se raporta la norocul altora.
- Un fraier ar trebui să priceapă că atît i-a fost dat. Trebuie negreşit să fie mulţumit cu firimiturile primite de la un demiurg zgîrcit şi să nu se aştepte ca vreo zînă bună să-l invite la vreun festin.
- Un fraier nu ar trebui să urmărească o relaţie de cauzalitate între acţiunile sale şi dobîndirea unui statut meritoriu.
- Un fraier nu ar trebui să se bată pentru locurile din faţă, de lîngă scenă, cînd are deja scaunele rezervate în fundul sălii de spectacole ale vieţii.
- Un fraier sub nici o formă nu ar trebui să-şi dorească ca devenirea lui să primească legitimarea unui reflector. Ar fi mai mult decît indicat să înveţe să se simtă confortabil în conul său de umbră.
- Un fraier n-ar trebui niciodată să pretindă din partea celorlalţi recunoştinţă, compasiune, înţelegere şi valorizare.
- Un fraier ar trebui să se împace cu ideea că nu e capabil decît de lucruri banale şi în nici un caz de acţiuni memorabile.
- Un fraier ar trebui să accepte că visele lui nu vor deveni niciodată realitate, pentru că-i sînt aşezate mult prea sus decît s-ar putea cocoţa el după ele.
- Un fraier ar trebui să priceapă că dragostea celor puţini pentru el stă în faptul de a le fi pe plac oricînd, oriunde şi oricum.
- Un fraier ar trebui să înţeleagă că împlinirea lui n-ar putea fi decît ajutorul pe care li-l dă celorlalţi pentru a deveni ceea ce el nu a fost în stare să fie.