Etichete
bere, discuții, femei, iubesc berea, misoginism, mituri, prejudecăți
Buzele roșu aprins, ochii intens conturați cu o coadă neagră, ca de pisică, mersul apăsat, tocul înfipt. Unghiile lungi, negre și ascuțite, privirea sfredelitoare, rochia roșie, cambrată pe corp, până la genunchi. Ai crede că i s-ar asorta un pahar de șampanie, o țigară slim și un loc pe un scaun la bar, într-un club. Dar nu se-ndreaptă într-acolo. Se așază nonșalant la o terasă dintre blocuri, își aruncă geanta pe-un scaun și comandă. Cât așteaptă își frânge mâinile și-și înnoadă picioarele când dreptul peste stângul, când stângul peste dreptul. Se cunoaște că are o nervozitate pe care nu ușor și-o stăpânește. Așteaptă o bere, blondă. Musai cu pahar. Nu apucă paharul delicat și nici nu-și înmoaie doar buzele-n spumă. Bea primul pahar cu sete și cu poftă, în timp ce suflă un fum gros, de tabac de 10mg.
Stă singură și privește în gol, nefiresc de concetrată pentru cineva care nu pare să fie intersat de nimic de ce i se-ntâmplă în preajmă. Își scoate iPad-ul, i-Phone-ul și ochelarii. Citește uitându-se mai mult deasupra lentilelor, ceea ce o face să pară încruntată. Apoi se apucă de scris. Mâinile-i aleargă frenetic pe taste, în timp ce-și toarnă și-al doilea pahar. Ridică o mână lungă și c-o voce apăsată, aproape disprețuitoare, spune c-ar vrea „încă una”. Nu pare să-i pese de privirile ațintite de la celelalte mese și de întrebarea pe care i-o întoarce, surprins chelnerul: „încă una?”. Pare obișnuită cu astfel de reacții și nu se jenează. Nu pare să-i pese nici măcar preț de-o grimasă. Nu e ea femeia care să se ascundă după deget, mai ales când gândul devine cuvânt și mușcă mai bine din inspirație. Cea de-a doua se termină aproape deodată cu textul. Încruntarea pare să se mai fi șters și a mai slăbit din încordare. Așa că se poate lăsa nonșalant pe spate, legânându-se pe picioarele din spate ale scaunului.
Sare atunci când apare-un domn care îi întinde mâna. Zâmbește. Aproape firesc și natural. „O apă plată la domnul, o bere brună la doamna”. Suprinderea omului e înghițită ca o gălușcă. Încep să vorbească despre mizantropie, feminism și misoginism, despre Pianista lui Elfriede Jelinek, despre prejudecăți și false principii. Despre femeia ca o contemplație, femeia obiect, femeia cârpă și femeia voluntară. Despre faptul că femeile frumoase n-ar trebui să se sluțească pentru a părea deștepte, la fel cum nici n-ar trebui să mimeze cumințenia și fragilitatea.
Discuția curge prețios, pe-un ton grav, atitudinea ei e aproape didactică și încearcă mereu să corecteze sau să contrazică orice. Până când izbucnește într-un hohot intens de râs. Ciocnește cu paharul în aer și glumește pe seama ei înseși și pe seama altora. Nu se ferește nici de subiecte frivole, nici de exprimări abrupte, radicale. În discursul ei se împletesc bine aceste registre diferite și discuția merge de minune cu berea amăruie. Din contrariat, bărbatul începe s-o privească fascinat. Și ei îi mai și place la nebunie berea. Pentru prima dată, el, pare să nu se mai sature de vorbă.
Vedeți de ce Iubim berea.
Pe culmile conştientizării 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.