„Mamă, capul plecat sabia nu-l taie”. Ba îl taie, mamă, tocmai pe ăla plecat, fiindcă e o pradă ușoară, care își cheamă ea însăși călăul. Postura umilă invită la batjocură.
„Tată, în viață nu ai de ales”. Ba ai de ales, tată, dacă pășești în afara cercului de cretă pe care tu ți l-ai desenat. Un orizont de posibilități stă blocat de frica ta și de neputința ta.
„Mamă, în viață trebuie să îți vezi interesul”. Cum aș putea să-l văd, mamă, cînd eu am stat mereu cu capul plecat?
„Tată, trebuie să negociezi, să spui ce poți și ce nu poți, să impui limite”. Cum tată, cînd nu am de ales?
Pe culmile conştientizării 