Vă las ambalajul. Vi-l las aşa mototolit cum a ajuns după ce i-am extras conţinutul. Să nu mă întrebaţi ce s-a întîmplat cu ce era înăuntru, acum cînd nu mai este, acum cînd nu mai sînt. Ştiu prea bine că nu v-a preocupat niciodată substanţa. Aveaţi mereu lucruri mai importante de făcut, eraţi ocupaţi nevoie mare cu alte gînduri şi alte probleme. Acum, rămîneţi cu ambalajul. Daţi-l la ghenă sau faceţi ce vreţi cu el, oricum nu mai contează. Fiindcă nimic, niciodată, pentru nimeni n-a contat.
La ghenă
23 Marți mart. 2010
Eu mă încăpăţânez „să nu te las în pace” şi te întreb: eşti sigură? Poate nici tu nu ai avut răbdare să (ne) aştepţi…
Şi… cine nu păstrează, câteodată, şi ambalajul?! Just that…
Cu prietenie,
Adele