Vina, bat-o vina
Unii, oricît ar încerca, nu se pot exonera de vină. De vina care îi urmăreşte parcă dinadins ca să le acapareze şi să le epuizeze sinele, amintindu-le de fiecare dată cînd ceva nu merge în existenţa lor, cînd au eşuat şi cînd suferă, că ei sînt de vină. Pentru aceşti indivizi vina nu poate fi externalizată. Va rămîne în ei ca morb al urii de sine, al dezgustului de viaţă şi al autodistrugerii.
Pe culmile conştientizării 
De ce sa te exonerezi? Deja e un pas inainte cand iti recunosti vina si o accepti. Dar, da – nu trebuie sa te folosesti de ea drept scuza pentru nereusite sau neimpliniri. O recunosti, dar actionezi schimband ceva…
Da, această categorie de oameni este opusul aceleia în care se încadrează cei care dau vina exclusiv pe ceilalţi, oricare ar fi ei, pentru propriile lor eşecuri şi suferinţi, fără a fi capabili a face o analiză obiectivă a ceea ce sunt şi a ceea ce pot. Din păcate şi acest gen de vină va rămâne în ei ca un morb al urii, pentru ceilalţi, de data aceasta dar care va duce tot spre autodistrugere.
Nu, de ce ar fi asta urmarea fireasca? Eu cred ca sunt destule, chiar mai multe, sanse ca schimbarea sa fie pozitiva in urma intelegerii si acceptarii vinei.