Etichete
alteritate, însoţire, ceaţă, dor, gînd, iarnă, Iaşi, lleida, mers, miocard, neputinţă, oameni, orbire, perdea, singurătate, străzi, vedere
În noaptea asta Iaşul îmi seamănă prea bine cu Lleida. Ceaţa e la fel de groasă, atmosfera la fel de sinistră sub apăsarea unei ierni neputincioase, şi dorul la fel de mare ca atunci. Pasul meu e la fel de grăbit în trecerea lui, ca şi cum cineva m-ar aştepta în locul unde ştiu că nu aştept să mă întorc, pentru că nu mă aşteaptă nimeni. Îmi sabotez miocardul şi orbesc. Mersul mi-e la fel de sigur ca al celui care se simte protejat de învăluirea la care este supus fără voia lui. Gîndul mi-e la fel de posedat ca al orbului, dorinţa la fel de străină de bătaia retinei. Trec prin perdeaua de aer greoi ştiind că oricum nu aş vedea, chiar dacă aş privi în zare. Asta mă linişteşte. Oricum eu nu privesc niciodată oamenii în ochi. Aştept să mă arunc pe pat, să visez şi să ştiu. Să cobor înapoi în ceaţă, însoţită. Şi aşa să mă pierd în ea, ca şi cum aş vedea. Ca şi cum mi-aş întîlni dorul, acum.
Pe culmile conştientizării 
🙂
frumos… ai un real talent 🙂
de ce nu privesti niciodata oamenii in ochi???
nu ai putere? sau e altceva?
Este pentru mine ca un semn de instituire a unei legături. În general prefer să mă păstrez la distanţă.
la distanta… traim intr-o societate poate k ar fi mai bine sa fim unul aproape de altul, cat despre o privire in ochi te poate fascina mult, uneori iti ofera reale bucuri 🙂
Trăim într-o societate mercantilă. Păstrez privirile pentru dăruiri semnificative. 😉
poate ca e mercantila, dar sa daruim cand stim ca nu vom primi nimic in schimb, o privire duioasa unui deznadajduit poate ca valoreaza mai mult decat o speranta… 🙂
oricum, daca te voi vedea prin Iasi, te voi privi in ochi 😀
Eu te-am privit. Şi acolo şi aici. Atunci simţeam şi eu la fel. Astăzi, am învăţat să mai trec peste ceaţă chiar dacă stau într-o zonă cu o ceaţă superbă ce seamănă foarte mult cu unde am stat în Lleida. Pentru mine a fost un privilegiu privitul asta în ochi dimineaţa sau aşteptarea ochilor machiaţi înainte de cursuri. Şi pentru „Un nou sens”… privitul în ochi are sens doar dacă şi celălalt priveşte.
vad ca aici e vorba de priviri…Laura imi place mult cum scrii, pui mult suflet si se vede ca simti fiecare cuvant. Mie imi place sa privesc…poate pentru ca am dezvoltat o pasiune ptr ochi ;;). Multi pupici si mi-ar face mare placere sa ne mai auzim pe mess sa mai stam la palavre. (multumesc pentru adaugarea in lista de bloggrol)
@everdene. 🙂
@andra. Ochiul vede, cuvintele arată cu degetul spre ceea ce a meritat să fie văzut…