N-ar fi trebuit să plec niciodată dintre cuvinte. Ce greşeală să vin să vieţuiesc printre oameni! Uite aşa a mai murit un soare din centrul fiinţei mele şi mă paşte întunericul de la subsuoară. Transpir o fiinţă străină, de care aş vrea să mă dezic. Sudoarea m-a dezgustat dintotdeauna, ca orice surpulus şi m-a înnegrit constitutiv. Ce m-am înnoptat peste noapte! Mă dezic de mine frust şi spontan, ca de-o vocală prelungă dintr-un vaiet. Ca de semnul grafic dintr-o exclamaţie. Ca de durerea dintr-un spasm. Ca de ratarea dintr-o opţiune. Ca de finalitatea unui compromis.
Azi m-am întors la cuvinte. Şi nu pot promite că nu voi mai pleca dintre ele.
Pe culmile conştientizării 
Fara compromisuri. Locul tau este printre cuvinte. Nu multi oameni au privilegiul de a se simti „acasa” acolo… Cel mai frumos loc din lume este acela unde te simti „acasa”…
Imi place casa ta, imi place casa cuvintelor. cine te place si pe tine si pe ele, te va vizita. In mod cert!