Etichete
alteritate, nimic, parfum, salcîmi, singurătate, stradă, vară
Miroase îngrozitor de frumos a salcîmi pe strada mea. Şi morţii nu-i pasă de felinarele din ceasul nopţii, nici de lucrurile care încă au mai rămas aprinse într-un suflet. Reclamă pleoapa, să stingă orice dorinţă, să înnăbuşe orice speranţă. Ca şi cum n-ar fi decît nimicul şi singurătatea.
Mirosul de mort din mine începe să pută a hoit de hienă.
Pe culmile conştientizării 