• Ce-am de scuipat din gînduri

Pe culmile conştientizării

~ din prea multă luciditate

Pe culmile conştientizării

Arhive zilnice: 30 aprilie 2009

Psihologii care-ţi ghicesc în fondul de ten

30 Joi apr. 2009

Posted by Laura Păuleţ in Frustrări la persoanele I, II şi III, Ideologii obsesii fetişuri, Masochismul nostru cel de toate zilele, Neordinea mea şi-a lumii

≈ Un comentariu

Etichete

cataractă, fond de ten, miopie, psihologie amatoristă, psihologii ilegitimi

Acele persoane care se erijează în fini cunoscători ai fiinţei umane, abili psihilogi de serviciu, sînt de cele mai multe ori cei care nu pot ajunge mai departe de profunzimea fondului de ten. Sînt cei care-şi ridică statui pentru pertinenţa observaţiilor psihanalitice prin care etichetează irevocabil indivizi. Doar în mod închipuit dotaţi cu un simţ suplimentar destinat sondării interiorităţilor, te întrebi cum de i-ai lăsat să intre cu bocancii în sufletul tău şi să-ţi mai şi dea mîrlăneşte cu barda în organele sensibile. Căci doar aşa au putut ajunge la carne şi la os, nu prin gentileţea extrospecţiei, şi a intruziunii fine în labirinturile tale oculte şi complicate. Lovind, distrugînd şi nu descongestionînd întru revelare şi eliberare, te obligă să-i recunoşti pe post de guru.

Culmea, amatorismul şi ticăloşia lor nu sînt contestate de nimeni. Este în mod bizar şi unanim asumat că acei oameni au dreptul să normeze neadevăruri despre tine şi calitatea ta, pentru simplul fapt că ei decretează că se pricep. De ce le permitem judecăţile injuste de valoare, de ce îi lăsăm să ne semneze cu aberaţii fişa de observaţii asupra existenţei, n-am putea spune. Este slăbiciunea noastră, confruntată cu puterea lor de a ne determina să ne îndoim de noi înşine. Este şi dorinţa noastră de recunoaştere, de a ne regăsi reflectaţi aşa cum sîntem şi în mintea altcuiva decît a noastră. Numai că, din disperare, deseori ne orientăm prost. Deşi vedem că acei pe care i-am crezut că ar deţine ochiul magic de citit în minţi şi suflete nu au decît privirea mioapă a superficialităţii, nu ne retragem investiţia de legitimitate ce le-am acordat-o. Doar ne dăm de ceasul morţii, că poate ar fi depins mai mult de noi să-i facem să înţeleagă, corijîndu-le astfel defectul esenţial de vedere. La limită, ajungem chiar să nu ne mai încredem în autoevaluarea noastră şi să le oferim lor tot creditul din lume, deşi ştim că nu-l merită. De pe canapeua inconforabilă pe care ne-au ţintuit printr-o pseudo-hipnoză ne fac să nu mai ştim cine sîntem. Ne metamorfozăm parţial şi maladiv, ca şi cum ne-am fi asumat identitatea la care ei ne-au condamnat. Ne facem fiinţe ale intervalului. Cerşetori ai unor confirmări care n-au să vină, ne infirmăm din ce în ce mai mult, pentru că miopia psihologilor noştri nu e decît fondul de ten pentru cataractă.

Evaluează asta:

Împărtăşeşte:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email
  • Pocket
  • Mai mult
  • Reddit
  • Imprimare
  • Pinterest
  • LinkedIn

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Argument şi anti-argument


„Viaţa unui om este un accident, oamenii nu sînt făcuţi să scrie.” (Florin Iaru)

***

„Scriu ca să mă justific.” (Bernanos)

***

„Prin scris, realitatea devine ficţiune.” (M. V. Llosa)

Soiuri de gînduri

  • aka Lleida (51)
  • ¡Romania is my country! (8)
  • Cioranisme şi exhibiţionisme (30)
  • Declaraţii de iubire (75)
  • E de bine (2)
  • Eu şi contra eu (148)
  • Frustrări la persoanele I (3)
  • Frustrări la persoanele I, II şi III (161)
  • Idei (111)
  • Ideologii obsesii fetişuri (170)
  • II şi III (1)
  • Literal şi pseudo-literar (21)
  • Masochismul nostru cel de toate zilele (109)
  • Mizerii inumane (52)
  • Neordinea mea şi-a lumii (158)
  • OMG! (39)
  • Poveşti muritoare (10)
  • Terapie de şoc (51)
  • Vederi şi viziuni cu oameni şi locuri (12)
  • Vremuri de beţie la singular şi la plural (112)

Fierbînde

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Tării

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Părerea voastră

Catia Popa la Lașitatea de a fi diferit
Radu Leb la Lașitatea de a fi diferit
Lașitatea de a fi di… la Viaţa în jurul catedrei (…
Laura Păuleţ la Lașitatea de a fi diferit
Alexandra Crucianu la Lașitatea de a fi diferit

Ne citim

  • Ariciu' de Blogspot
  • Art de vivre
  • În căutarea eului pierdut
  • Când te doare lumea
  • Cinemateca lu' Zăvoi
  • Impresii scoase la mezat
  • Istorii imaginare
  • LIfe with a capital L

Toate-s noi şi vechi îs toate

  • ianuarie 2018 (1)
  • ianuarie 2017 (3)
  • ianuarie 2016 (3)
  • septembrie 2015 (2)
  • martie 2015 (1)
  • decembrie 2014 (1)
  • noiembrie 2014 (4)
  • octombrie 2014 (12)
  • septembrie 2013 (2)
  • august 2013 (1)
  • iunie 2013 (1)
  • mai 2013 (6)
  • august 2011 (1)
  • aprilie 2011 (2)
  • martie 2011 (1)
  • ianuarie 2011 (1)
  • noiembrie 2010 (2)
  • martie 2010 (2)
  • februarie 2010 (10)
  • ianuarie 2010 (14)
  • decembrie 2009 (10)
  • noiembrie 2009 (9)
  • octombrie 2009 (9)
  • septembrie 2009 (17)
  • august 2009 (8)
  • iulie 2009 (15)
  • iunie 2009 (12)
  • mai 2009 (10)
  • aprilie 2009 (17)
  • martie 2009 (15)
  • februarie 2009 (9)
  • ianuarie 2009 (10)
  • decembrie 2008 (16)
  • noiembrie 2008 (22)
  • octombrie 2008 (19)
  • septembrie 2008 (13)
  • august 2008 (9)

Apucă din zbor

abandon absurd adevăr afect alegere alteritate ascendent aşteptare bucurie Catalunya ceilalţi celălalt copii cuvinte căcat cărţi delir demers destin devenire dezamăgire disperare dragoste erasmus esenţial eu existenţă farsă fericire fiinţă frustrare gol gînduri iarnă Idei iluzii individ Iona iubire lene libertate lleida lume lumină minciună mizerie moarte neant neputinţă nimeni nimic oameni plecare plictis profesori ratare renunţare rost rău salvare sens sentimente sine singurătate soare spania studenţi suferinţă suflet teoria chibritului tristeţe tăcere UdL viaţă voinţă

M-au clickuit

  • 89.700 hits

Cît mi-e de mare lenea

aprilie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
« mart.   mai »

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Pe culmile conştientizării
    • Alătură-te altor 76 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Pe culmile conştientizării
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: