• Ce-am de scuipat din gînduri

Pe culmile conştientizării

~ din prea multă luciditate

Pe culmile conştientizării

Arhive zilnice: 24 aprilie 2009

Un om „educat”

24 Vineri apr. 2009

Posted by Laura Păuleţ in Eu şi contra eu, Frustrări la persoanele I, II şi III, Idei, Ideologii obsesii fetişuri, Masochismul nostru cel de toate zilele, Neordinea mea şi-a lumii

≈ 2 comentarii

Un om educat e un om sfîrşit fără a se fi început. E acel om care nu va ieşi din „cuvîntul” şi de sub drobul de sare sub care a fost crescut. Care se va supune fără să crîcnească, fără să se revolte, fără să se caute, fără să se piardă pentru a se găsi pe urmă. Şi care, în cazul unui eşec, se va întoarce după o bucată de drum irosit sau nu, la stăpînii care l-au aruncat în existenţă pentru a fi o clonă a lor. E omul fără individualitate care subscrie, neputincios, normelor sub care a fost conceput. Care nu are îndrăzneala de a contesta sistemul care l-a creat şi l-a obligat să fie într-un anumit fel. Căruia îi e frică să fie, pentru că nu a trecut prin fazele căutării şi rătăcirii ale fiecărei etape. E copil matur, e adultul copil, veşnicul inadaptat, eternul chinuit de ceilalţi şi de propria fiinţare. E în acelaşi timp şi omul fără refugiu, pentru că, deh!, prin educaţie, nu i s-a îngăduit să aibă cocioba lui. E „micul prinţ” care vrea să fie cerşetor, care s-a săturat de viaţa la „conac”. Care vrea să crească singur şi nu cu vitamine îndesate pe gît. Care vrea să găsească el vremea pentru a-şi trăi întîmplările, pentru a-şi alege sau rebuta vecinătăţile. Care nu vrea să fie din porţelan, ci de fier. Care nu-şi doreşte să fie cel mai mîndru ci, cel mai iubit. Nici cel mai rafinat ci, cel mai apreciat. Nici cel mai intransigent cu toţi ceilalţi ci, cel mai corect cu sine însuşi.

Un om educat e un om căruia viaţa i-a refuzat propria devenire. Care nu a putut alege. Care a fugit mereu de el şi de cei din preajma-i fără a se putea opri nicăieri. Care a dat mereu prin gropi pentru că haina educaţiei l-a strîns mereu prea tare pentru a putea respira liber. Care a „furat” mereu clipele în care a încercat din răsputeri să fie fericit. Care s-a sfărîmat şi s-a recompus de cîte ori a fost nevoie. Care a încercat să fie şi la înălţimea etichetei şi la exigenţa propriilor comandamente şi deziderate. Dar care s-a terfelit în mod consecvent şi repetat. Care s-a prostituat în disperare, doar doar ar trăi orgasmul îngăduit omului simplu. Doar că el n-a apucat să simtă niciodată nimic mai cald şi mai autentic decît răceala „imperială” a marmurei.

Un om educat e un om care s-a născut pentru a se irosi. Pentru a face voia tuturor şi niciodată pe cea a inimii şi-a gîndului său. Care n-a avut voie să-şi verse amarul în public, să răspundă celorlalţi cu aceeaşi monedă. Care mereu a întors, fără a trebui, şi celălalt obraz. Care s-a umilitit cînd ar fi vrut să sară la beregată şi care a ridicat fruntea cînd ar fi simţit  să se aşeze spăşit în genunchi. Care nu are cum să aibă decît o reprezentare livrescă a libertăţii. Care îi invidiază pe cei care au mai puţin ca el, pentru că aceia trăiesc în necondiţionare şi nu într-un turn de fildeş. Căruia acoperişul de deasupra capului  îi ocultează zarea şi cerul. Care ar vrea s-o ia la fugă în picoarele goale şi fără mască pentru a simţi aerul cum îi biciuieşte pielea. Care ar vrea să poată fi sincer în fiece clipă, fără a se teme de închiderea pentru îndrăzneala lui deocheată în temniţa prohibiţiilor.

Un om educat e un om care tace. Care nu urlă, care nu înjură, care nu plînge. Care nu se taie cu lama. Care nu se dedă viciilor şi apucăturilor „golăneşti”. Pentru că nu se cuvine. El se va deda doar urii interiorizate şi arzătoare care-i va cangrena ca un cancer toate ţesuturile vitalităţii. Va înnebuni cu seninătate, cu graţie şi cu „demnitate”. Va muri virgin. Neatins de nici o împlinire şi străin de orice bucurie a cuceririi unei redute pe cont propriu. Va fi omul căruia i se va ridica statuie în memoriile celorlalţi. Statuie pentru nefiinţă.

Later edit: Mai mult sau mai puţin, despre acelaşi soi de neajunsuri ale „educaţiei”, aici.

Evaluează asta:

Împărtăşeşte:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email
  • Pocket
  • Mai mult
  • Reddit
  • Imprimare
  • Pinterest
  • LinkedIn

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Argument şi anti-argument


„Viaţa unui om este un accident, oamenii nu sînt făcuţi să scrie.” (Florin Iaru)

***

„Scriu ca să mă justific.” (Bernanos)

***

„Prin scris, realitatea devine ficţiune.” (M. V. Llosa)

Soiuri de gînduri

  • aka Lleida (51)
  • ¡Romania is my country! (8)
  • Cioranisme şi exhibiţionisme (30)
  • Declaraţii de iubire (75)
  • E de bine (2)
  • Eu şi contra eu (148)
  • Frustrări la persoanele I (3)
  • Frustrări la persoanele I, II şi III (161)
  • Idei (111)
  • Ideologii obsesii fetişuri (170)
  • II şi III (1)
  • Literal şi pseudo-literar (21)
  • Masochismul nostru cel de toate zilele (109)
  • Mizerii inumane (52)
  • Neordinea mea şi-a lumii (158)
  • OMG! (39)
  • Poveşti muritoare (10)
  • Terapie de şoc (51)
  • Vederi şi viziuni cu oameni şi locuri (12)
  • Vremuri de beţie la singular şi la plural (112)

Fierbînde

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Tării

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Părerea voastră

Catia Popa la Lașitatea de a fi diferit
Radu Leb la Lașitatea de a fi diferit
Lașitatea de a fi di… la Viaţa în jurul catedrei (…
Laura Păuleţ la Lașitatea de a fi diferit
Alexandra Crucianu la Lașitatea de a fi diferit

Ne citim

  • Ariciu' de Blogspot
  • Art de vivre
  • În căutarea eului pierdut
  • Când te doare lumea
  • Cinemateca lu' Zăvoi
  • Impresii scoase la mezat
  • Istorii imaginare
  • LIfe with a capital L

Toate-s noi şi vechi îs toate

  • ianuarie 2018 (1)
  • ianuarie 2017 (3)
  • ianuarie 2016 (3)
  • septembrie 2015 (2)
  • martie 2015 (1)
  • decembrie 2014 (1)
  • noiembrie 2014 (4)
  • octombrie 2014 (12)
  • septembrie 2013 (2)
  • august 2013 (1)
  • iunie 2013 (1)
  • mai 2013 (6)
  • august 2011 (1)
  • aprilie 2011 (2)
  • martie 2011 (1)
  • ianuarie 2011 (1)
  • noiembrie 2010 (2)
  • martie 2010 (2)
  • februarie 2010 (10)
  • ianuarie 2010 (14)
  • decembrie 2009 (10)
  • noiembrie 2009 (9)
  • octombrie 2009 (9)
  • septembrie 2009 (17)
  • august 2009 (8)
  • iulie 2009 (15)
  • iunie 2009 (12)
  • mai 2009 (10)
  • aprilie 2009 (17)
  • martie 2009 (15)
  • februarie 2009 (9)
  • ianuarie 2009 (10)
  • decembrie 2008 (16)
  • noiembrie 2008 (22)
  • octombrie 2008 (19)
  • septembrie 2008 (13)
  • august 2008 (9)

Apucă din zbor

abandon absurd adevăr afect alegere alteritate ascendent aşteptare bucurie Catalunya ceilalţi celălalt copii cuvinte căcat cărţi delir demers destin devenire dezamăgire disperare dragoste erasmus esenţial eu existenţă farsă fericire fiinţă frustrare gol gînduri iarnă Idei iluzii individ Iona iubire lene libertate lleida lume lumină minciună mizerie moarte neant neputinţă nimeni nimic oameni plecare plictis profesori ratare renunţare rost rău salvare sens sentimente sine singurătate soare spania studenţi suferinţă suflet teoria chibritului tristeţe tăcere UdL viaţă voinţă

M-au clickuit

  • 89.700 hits

Cît mi-e de mare lenea

aprilie 2009
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
« mart.   mai »

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Pe culmile conştientizării
    • Alătură-te altor 76 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Pe culmile conştientizării
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: