Etichete

, , , ,

Atunci cînd realitatea fenomenală din proximitatea sinelui se dezvăluie impotentă în termeni de empatie, lipsită de fantezie ideatică şi mai cu seamă frivolă în meandrele ei, semi-intelectualei îi rămîne să se satisfacă ideologic prin închiderea între copertele unor cărţi. Să se dăruiască unor amanţi vechi şi fideli, prea bine cunoscuţi, dar lăsaţi să se prăfuiască într-un raft de inimă. Să se lase captivată de un discurs despre îngeri şi, trasă de firul Ariadnei, să se lase aruncată într-un pat al lui Procust într-o întîie noapte de dragoste. Să fie trecută de pragul uşii interzise, ca o Margaretă care şi-a vîndut sufletul Diavolului de dragul Maestrului ei. Să palpite sub încordarea tribulaţiilor unui Raskolnikov care să strivească viermii umani şi, înnebunind, să se piardă cu ea, în incest, într-un veac de singurătate. Să se simtă o pianistă care face felaţii cu lăcomia unui om cu o singură aripă. Cu naivitatea unei fete cu cercel de perlă şi dintr-o sete de dragoste să descrie prin convulsii biografia foamei. În ordinea cuvintelor să se lase pătrunsă  şi spintecată în burtă de cuţitul lucrurilor cu adevărat importante, ca un Iona la sfîrşitul unui solilocviu demenţial. Să-şi piardă răsuflarea la atingerea culmilor disperării gîndindu-se că este, totuşi, un om norocos. Ca, pe urmă, dintr-o critică a raţiunii pure asupra sentimentului de frumos şi sublim să-şi dea seama că deşertul e pentru totdeauna şi că fanteziile sînt doar nişte exuvii. Să adoarmă apoi cu neajunsul de a se fi născut.

Reclame