Etichete

, , , , , , ,

Strategii pentru managamentul dur al existenţei

#1. Să te iei la trîntă cu cei mai puternici, cu cei mai versaţi, cu cei mai răi. Să-ţi încordezi resorturile existenţiale ca luptătorii de wrestling pachetele de muşchi. Să te iei la bătaie cu viaţa pe care ţi-au desenat-o strîmb, hidos, tern şi tremurat alţii. Să treci de barierele cele mai rigide, să sari calul şi gardurile cele mai înalte. Să-ţi construieşti tu împrejmuirea şi să-ţi stabileşti tu însuţi vecinăţile. Să-ţi colorezi fondul intim străin în nuanţele preferate, cît de apăsat, cît de constrastant sau cît de pastel preferi.

#2. Să te aşezi ţanţoş în centrul existenţei şi nu la periferia ei. Să fii actor exhibiţionst şi nu privitor timorat. Să transformi „posibilul posibil” în semnificant operativ şi „posibilul imposibil” în morcov existenţial. Să arunci cu anateme ca un ţintaş profesionist, să-ţi verşi oprobriul pe buza ironiei pînă la înecul furiei proprii şi distilarea puterii celorlalţi.  

#3. La taraba vieţii să ieşi la vînzare cu cele mai de seamă produse. Să fii fără cusur şi să te-arăţi fără milă. Să dai din coate şi să ridici din umeri. Să te uiţi trufaş, cu vulturul în privire, alungîndu-ţi cu gheara de la mîna stîngă praful din ochi şi să-ţi scoţi fără milă ghimpele din inimă. Să domini şi să te domini pînă cînd cuţitul împlîntat în propria fiinţă se va ascuţi îndeajuns. Umilirea să fie o condiţie impusă celorlaţi, fără stropul sălciu al mustrărilor de conştiinţă. Să fii convins că te vei fi curăţat de orice urmă de diletantism în apa călîie a „oceanului albastru”.

#4. Să nu cazi vreodată în genunchi, niciodată pe brînci şi sub nici o formă să nu te culci pe o ureche. Să nu năzuieşti la odihnă, să nu-ţi momeşti conştiinţa cu platitudinea anesteziantă a somnului voinţei, cazînd în patima abuliei. Să nu-ţi apleci spatele a povară, dezvoltînd ghebul oboselii existenţiale. Să fii treaz în clipele cînd gîndul îţi va biciui pleoapa şi alcoolul îţi va gîdila sîngele.

#5. Să vorbeşti cînd ceilalţi te roagă să taci,  zvîcnind cuvîntul din toate articulaţiile, cabrînd ideea pe tiparul intenţiei şi cu scopul unic-precis al decretării şah-matului. Să fii neruşinat de mîndru şi de sigur pe tine. 

#6. Să trăieşti deşertul, tocmai pe creasta valului. Fără posibilitate de revocare şi de întoarcere la ţărm.