• Ce-am de scuipat din gînduri

Pe culmile conştientizării

~ din prea multă luciditate

Pe culmile conştientizării

Arhive zilnice: 15 februarie 2009

Decalogul masochismului

15 Duminică feb. 2009

Posted by Laura Păuleţ in Frustrări la persoanele I, II şi III, Idei, Ideologii obsesii fetişuri, Masochismul nostru cel de toate zilele, Neordinea mea şi-a lumii

≈ 3 comentarii

Etichete

cele zece porunci, decalog, delir, luciditate, masochism

Dintr-o altă biblie a disperării

Nota autorului: Propun un ciclu de zece comandamente de „bună-comportare” existenţială a unui masochist, aflat ireconciliabil şi irecuperabil într-o dungă de hiper luciditate maladiv-degenerativă. Discipolilor care doresc să adere la acest cult le recomand imperativ (sic!) pe lîngă respectarea celor zece porunci o cură zilnică intensivă de adevăr netrucat şi de realitate nefardată. Cui se simte deja în „categoria grea”  îi adresez rugămintea de a contribui la decalogul masochismului cu un comandament-două, sau cîte îl lasă masochismul.

1. Să nu-ţi faci iluzii. Unui bun masochist nu trebuie să-i prisosească iluziile. Chiar mai mult, un masochist ar trebui să-şi încordeze toate resorturile fiinţei în direcţia anulării tututor visurilor şi tuturor iluziilor.

2. Să nu fii optimist. Un masochist cucernic, trebuie să se elibereze de povara gîndurilor optimiste care îl duc în ispita de a crede că ar putea trăi ca un om normal, sau – mai grav! – ca un hedonist. Un masochist cu scaun la cap ar trebui să se ferească de Maya, ca un creştin de Diavol.  Să nu-i placă fondantele care să-i păcălească papilele gustative, determinîndu-l să creadă în falsa dulceaţă a vieţii.

3. Să nu te bucuri. Un masochist dedicat convingerilor sale nu ar trebui niciodată să se încreadă într-o stare trecătoare de bine sau să îşi ia în serios jubilaţiile precare. Sînt o farsă existenţială.

4. Să nu iubeşti. Un masochist nu are nevoie de dragoste: nici să dea şi nici să primească. Doar să urască, cu toată fiinţa lui, orice ar putea candida la statutul de alteritate.

5. Să te urăşti pe tine însuţi cu toată fiinţa ta. Unui masochist ar trebui să-i fie silă de sine pînă la refulare de imaginea sa în oglindă, să-i repugne intelectul său, să-i facă rău priveliştea sufletului său.

6. Să nu-ţi doreşti nimic.  Un masochist nu ar trebui să ştie că este nedemn de lume şi că lumea este nedemnă de el şi de acea nu trebuie să aştepte binele sau frumosul de la nimeni şi sub nici un chip.

7. Să te laşi exploatat. Un masochist cu experienţă ar trebui să ştie că face parte dintr-un sistem care se bazează pe exploatarea reciprocă a indivizilor şi că nimic nu e gratuit pe lumea asta. Nu ar trebui să crîncnească atunci cînd îl pune cineva capră. Ar trebui ca poziţia respectivă să fie preferata lui.

8. Să te culpabilizezi. Un masochist va şti mereu că tot urîtul de pe lume, toată mizeria din preajma-i şi toată suferinţa i se datorează lui şi numai lui.

9. Să fii lucid. Nici în somn un masochist adevărat n-ar trebui să-şi odihnească gîndurile. Mereu există ceva ce merită disecat în 114.

10. Să nu te sinucizi. Un masochist nu are nevoie de soluţii simple la problema vieţii. Moartea e un cadou pe care nu-l merită nici un masochist cu principii.

Evaluează asta:

Împărtăşeşte:

  • Facebook
  • Twitter
  • Email
  • Pocket
  • Mai mult
  • Reddit
  • Imprimare
  • Pinterest
  • LinkedIn

Apreciază:

Apreciere Încarc...

Argument şi anti-argument


„Viaţa unui om este un accident, oamenii nu sînt făcuţi să scrie.” (Florin Iaru)

***

„Scriu ca să mă justific.” (Bernanos)

***

„Prin scris, realitatea devine ficţiune.” (M. V. Llosa)

Soiuri de gînduri

  • aka Lleida (51)
  • ¡Romania is my country! (8)
  • Cioranisme şi exhibiţionisme (30)
  • Declaraţii de iubire (75)
  • E de bine (2)
  • Eu şi contra eu (148)
  • Frustrări la persoanele I (3)
  • Frustrări la persoanele I, II şi III (161)
  • Idei (111)
  • Ideologii obsesii fetişuri (170)
  • II şi III (1)
  • Literal şi pseudo-literar (21)
  • Masochismul nostru cel de toate zilele (109)
  • Mizerii inumane (52)
  • Neordinea mea şi-a lumii (158)
  • OMG! (39)
  • Poveşti muritoare (10)
  • Terapie de şoc (51)
  • Vederi şi viziuni cu oameni şi locuri (12)
  • Vremuri de beţie la singular şi la plural (112)

Fierbînde

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Tării

  • Să nu știi ce vrei. O lecție de preacurvie
  • Un rol pe care nu pot să-l mai joc
  • Am făcut mereu ceea ce trebuie. Și niciodată nu a fost bine
  • Lașitatea de a fi diferit
  • 10 adevăruri dure despre viața ta (pe care le știai deja, dar refuzi să le recunoști)

Părerea voastră

Catia Popa la Lașitatea de a fi diferit
Radu Leb la Lașitatea de a fi diferit
Lașitatea de a fi di… la Viaţa în jurul catedrei (…
Laura Păuleţ la Lașitatea de a fi diferit
Alexandra Crucianu la Lașitatea de a fi diferit

Ne citim

  • Ariciu' de Blogspot
  • Art de vivre
  • În căutarea eului pierdut
  • Când te doare lumea
  • Cinemateca lu' Zăvoi
  • Impresii scoase la mezat
  • Istorii imaginare
  • LIfe with a capital L

Toate-s noi şi vechi îs toate

  • ianuarie 2018 (1)
  • ianuarie 2017 (3)
  • ianuarie 2016 (3)
  • septembrie 2015 (2)
  • martie 2015 (1)
  • decembrie 2014 (1)
  • noiembrie 2014 (4)
  • octombrie 2014 (12)
  • septembrie 2013 (2)
  • august 2013 (1)
  • iunie 2013 (1)
  • mai 2013 (6)
  • august 2011 (1)
  • aprilie 2011 (2)
  • martie 2011 (1)
  • ianuarie 2011 (1)
  • noiembrie 2010 (2)
  • martie 2010 (2)
  • februarie 2010 (10)
  • ianuarie 2010 (14)
  • decembrie 2009 (10)
  • noiembrie 2009 (9)
  • octombrie 2009 (9)
  • septembrie 2009 (17)
  • august 2009 (8)
  • iulie 2009 (15)
  • iunie 2009 (12)
  • mai 2009 (10)
  • aprilie 2009 (17)
  • martie 2009 (15)
  • februarie 2009 (9)
  • ianuarie 2009 (10)
  • decembrie 2008 (16)
  • noiembrie 2008 (22)
  • octombrie 2008 (19)
  • septembrie 2008 (13)
  • august 2008 (9)

Apucă din zbor

abandon absurd adevăr afect alegere alteritate ascendent aşteptare bucurie Catalunya ceilalţi celălalt copii cuvinte căcat cărţi delir demers destin devenire dezamăgire disperare dragoste erasmus esenţial eu existenţă farsă fericire fiinţă frustrare gol gînduri iarnă Idei iluzii individ Iona iubire lene libertate lleida lume lumină minciună mizerie moarte neant neputinţă nimeni nimic oameni plecare plictis profesori ratare renunţare rost rău salvare sens sentimente sine singurătate soare spania studenţi suferinţă suflet teoria chibritului tristeţe tăcere UdL viaţă voinţă

M-au clickuit

  • 89.637 hits

Cît mi-e de mare lenea

februarie 2009
L M M J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
232425262728  
« ian.   mart. »

Blog la WordPress.com. Tema: Chateau de Ignacio Ricci.

Confidențialitate și cookie-uri: acest site folosește cookie-uri. Dacă continui să folosești acest site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie-urile, uită-te aici: Politică cookie-uri
  • Urmărește Urmăresc
    • Pe culmile conştientizării
    • Alătură-te altor 76 de urmăritori
    • Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
    • Pe culmile conştientizării
    • Personalizare
    • Urmărește Urmăresc
    • Înregistrare
    • Autentificare
    • Raportează acest conținut
    • Vezi site-ul în Cititor
    • Administrează abonamente
    • Restrânge această bară
%d blogeri au apreciat: