Etichete
contabilitate, delir, lleida, nostalgie, regrete, sfîrşit de etapă, sine
Contabilitate de sfîrşit de etapă
Un vis fals care s-a sfărîmat şi cu o realitate adevărată pe care am trăit-o fac zero.
Oamenii pe care i-am admirat şi cu persoanele care m-au dezgustat fac zero.
Lucrurile pe care le-am aflat şi cu lucrurile de care nu am ştiut fac zero.
Momentele de exaltare şi cu momentele de disperare fac zero.
Realizările pe care nu le anticipam şi cu eşecurile pe care nu le-am aşteptat fac zero.
Limitele pe care le-am depăşit şi cu limitele pe care mi le-am apropiat fac zero.
Prietenii pe care nu i-am întîlnit şi cu oamenii pe care i-am cîştigat fac zero.
Pofesorii care m-au remarcat şi cu cei care nu m-au ascultat fac zero.
Străzile pe care am umblat şi cu străzile pe care n-am îndrăznit să mă aventurez fac zero.
Ideile pe care mi le-am contrazis şi cu ideile pe care mi le-am confirmat fac zero.
Libertatea pe care am avut-o şi cu singurătatea pe care am trăit-o fac zero.
Oraşele pe care le-am văzut şi cu cele pe care nu le-am cunoscut fac zero.
Berea pe care am băut-o cu ţigările pe care nu le-am fumat fac zero.
Bucuriile care mi-au fost balsam pentru suflet şi cu tristeţile care m-au îngenunchiat fac zero.
Cărţile pe care le-am citit şi cu acele cărţi pe care nu le-am ţinut între palme fac zero.
Mersul haotic şi temerar pe străzile goale şi cu claustrarea autistă în casă fac zero.
Zilele cu prea mult soare şi zilele cu prea multă ceaţă fac zero.
Clipele în care m-am sinucis înfrîntă şi clipele în care am renăscut victoriosă fac zero.
O etapă care a fost şi care dintr-o dată n-o să mai fie zero.
___________
Total: 0
Asta a fost tot. Cinci luni, un oraş, o universitate, o seamă de oameni, un balon de vise, un morman de gînduri, o piramidă de bucurii, o mînă de amărăciune, un pumn de tristeţe, o mare de singurătate, un vîrf de fericire, un dram de libertate.
Aştept ca memoria (in)voluntară să regleze conturile în favoarea mea.
Zero de la cap la coadă = orez. Orezul e simbolul belşugului. Experiențele trăite te-au îmbogățit chiar dacă totalul e zero.
Drum bun!
Nu e bine. Stiu ca nu e fain sa incepi asa, dar n-am ce-ti face. Si mai stiu ca daca te simti la fel de saraca (voluntar) ca acum cateva zile/saptamani/luni/etc e si mai nasol. Adica tu pentru ce ai trait? Ca sa te simti la dupa ce s-o terminat totul ca o leguma? Splendid! Te astept in tocanita mea…
In alta ordine de idei. Daca nu ai reusit sa te imbogatesti cu nimic (asta e, na, ce sa-i faci, nu toata lumea e la fel de receptiva la chestii faine), ia-o asa: toti cei din jur te-au cunoscut si sunt mai bogati cu tine. Chiar daca tu te simti mai slaba dupa ce i-ai cunoscut.
@zait-cand e beat. Pesemne că excesul de pesimism, sub forma lui mărturisistă e mai lesne de perceput în dimensiunea tragică decît în cea ludic-sarcastică. Exerciţiul meu de contabilizare a experienţei a funcţionat pentru mine mai mult ca o joacă în dimensiunea aia românească a lui „rîsu’-plînsu’”, cînd cuvîntul funcţionează atît ca alternaticâvă la ascundere cît şi în calitate de contrapondere la dezvăluire.
Nu mă simt legumă tocmai din cauza memoriei care reglează conturile în favoarea impulsului vital necesar, pansînd luciditatea rece a calculului cu cifre cu acel bine selectiv care îneacă răul pînă la disoluţie.
toata lumea se intoarce de la Lleida; si se intoarce trista, lasand acolo mai mult decat aduce inapoi; e drept c e straniu, nu stiu insa daca e si drept si straniu; insa toti trebuie sa ne intoarcem, pana la urma de la Lleida (ce bine ca scriu, pentru ca as gresi pronuntia); e un fel de a „ne veni in simturi”; eu insa ma gandesc, si cred ca asta ar trebui sa te gandesti si tu, macar asa, in gluma, ca Lleida ta o porti cu tine; sigur, e o metafora, dar nu e numai atat, sau daca e numai atat, atunci totul e metafora.
la Lleida, zici, mda.
http://www.paulgsandu.wordpress.com