Etichete
Deşi totul în jur mă innăbuşă sufocant şi rînjind, semnalîndu-mi subversiv intrarea într-o nouă, inevitabilă criză, ara mateix m-am distanţat miraculos de negativ şi disperare şi mă bucur de gîndurile frumoase, visurile cu vulturi, de problemele cu rezolvări ideale şi de reprezentarea mentală a oamenilor dragi alături. Momentele astea mi-s rare şi mă ţin puţin, dar par de nespus şi nesperat de adevărate, încît nici nu-mi vine să le ating cu vreo umbră de conştientizare sau vreo intenţie de disecare. De parcă negativul şi pozitivul ar fi două feţe ale aceleiaşi măşti în spatele căreia mă încăpăţînez să mă situez mereu, iar realitatea mea ar depinde doar de opţiunea „sucelii” care întoarce existenţa pe faţă sau pe dos în funcţie de un detonant. E mai mult de-atît, însă acum prefer să mă gîndesc că e doar atît, refuzînd să semnez pentru pachetul de amărăciune cu adresă de Iaşi şi destinatar de Lleida. Simplu, fără culmi şi fără conştientizare. Scrisul rămîne însă strajă să ţină scorurile între salturile mortale dintre rîs şi plîns. 🙂