Etichete
Faptul că fumătorii sînt pe cale de dispariţie e de-acum o certitudine. Se pare că toate campaniile iniţiate sub diverse auspicii şi slogane, cu fonduri phare sau non-phare, UE sau non-UE au avut un admirabil succes, astfel încît, în curînd, nu vom mai vedea picior de fumător în comunităţile în care vieţuim. Cei care totuşi vor persista în nebunia lor vor fi deportaţi în lagăre de concentrare prin Africa, unde vor fi gazaţi cu gudron, nicotină şi monoxid de carbon. Şi astfel vom vedea pe străzi şi prin crîşme numai oameni cu un apetit sexual debordant. La serviciu, în pauzele de masă, femei şi bărbaţi nu vor mai ieşi la o ţigară ci… la o partidă de sex oral. Beneficiile sînt evidente: oamenii vor fi mai relaxaţi, mai puţin frustraţi, mai sănătoşi (se ştie că sexul bine făcut = sănătate), vor avea un ritm de lucru mai susţinut, performanţe mai evidente pe toate planurile, rata natalităţii se va îmbunătăţi (cei cu pauze de masă mai lungi vor aduce în acest sens o contribuţie esenţială).
Nici nu mi-am dat seama pînă acum unde stătea cauza atîtor nemultumiri şi probleme existenţiale şi cotidiene. Am înţeles de ce nivelul de viaţă din Vest e mai ridicat: pentru că pe aici sînt mult mai puţini fumători ca la noi. În UE preţul unui pachet de ţigări variază de la 2.5-4 euro (în Spania, spre exemplu) la 6-7 euro (în Italia, Franţa), în puţine baruri se mai fumează, în instituţii publice nici nu mai vorbesc. Am remarcat că pînă şi printre Erasmuşi fumătorii au devenit nişte paria, ceea ce mi se pare foarte relevant pentru aserţiunea pe care am emis-o la începutul postului (cu toate acestea, nu i-am remarcat pe Erasmuşi ca fiind mai Orgasmuşi, deşi se poate să îmi fi scăpat acest amănunt). La facultate nu se mai dau pauze pentru că studenţii nu vor, întrucît nimeni nu mai iese în curte la o vorbă şi o ţigară. Deci, nu prea-mi ajută la nimic faptul că ştiu că şi în catalană foc e ca în română. Mai e, totuşi, o ultimă redută de cucerit pentru asupritorii fumătorilor: redacţiile ziarelor (cel puţin ale celor româneşti). Însă şi aici am observat că încep să se insinueze răzmeriţe din partea nefumătorilor care propun mai în glumă, mai în serios, să-i exileze pe cei vicioşi.
Aşa că, voi cei care încă vă mai împotriviţi curentului neo-avangardist-anti-fumat, nu mai staţi pe gînduri şi nu mai trageţi din ţigară, nu mai trageţi de timp, nu mai daţi banii pe gume de mestecat şi pe pachetele de ţigări, treceţi (eventual!) la prezervative (la bani, oricum ieşiti cam la fel).
După cum reiese pînă acum, dacă te laşi de fumat ai numai de cîştigat, deşi, totuşi nu am auzit pînă acum nici un fumător sau fumătoare care să se plîngă de o viaţă sexuală precară. Şi stau şi mă gîndesc aşa…. Dacă fumător fiind, ai o viaţă sexuală plină de satisfacţii, ce se întîmplă dacă te mai laşi şi de tabac?
P.S. Şi dacă o să vă întrebaţi vreodată, retoric şi din nostalgie, „unde ne sînt fumătorii”, căutaţi-i în pat.
Pe culmile conştientizării 