Etichete

, , , ,

Lleida es tancata al fins de setmana. Obloanele se trag peste chipurile şi vieţile oamenilor şi închid domestic tumultul în apartamentele strîmte. Magazinele strălucitoare de pe Calle Major, cu firme luminoase şi decoruri atractive pun cortine grele şi anoste de fier, uniformizînd strada în chip de închisoare. Şiruri de celule nu spun nimic, doar apasă monoton peste pustietate. Paşii sînt rari şi lenţi, îmbătrîniţi şi dichisiţi. Doamne în vîrstă, elegante şi gătite cu gust însoţesc braţul unor domni pe măsură. Ziua tinerii nu se arată nici măcar fantomatic, pînă şi bodegile lasă chelnerii cu ochii în soarele leneş de amiză. Malurile rîului Segre sînt prea verzi pentru un început de toamnă, dar pustii, la rîndul lor. Umbrele copacilor care îşi schimbă poziţia după soare sînt singurele elemente mobile. În campusul Cappont nu se mişcă nimic. Totul e încremenit în aşteptarea vîlvătătăii de luni. Şi totuşi, în ciuda pustiului parcă nimic nu respiră singurătate. Sau poate totul e doar bine ascuns. Căldura se ascunde şi ea îndărătul vîntului rece, pătrunzător şi insidios. Doar peste negrii din Zona Alta nu vine week-endul, pentru că pentru ei e sîmbătă şi duminică în fiecare zi. Doar frigul e în măsură să-i alunge în vreo ascunzătoare, în dosul vreunul bloc şi să-i pună pe gîndul migraţiei spre alte plaiuri mai calde.

Aştept frunzele să îngălbenească şi să cadă şiruri, şiruri, peste gînduri. Să se coloreze grădina din interiorul rectoratului şi cea din Seu Vella, să amorţească zidurile de piatră şi mai tare şi apoi să îngheţe gardurile, şi ţurţuri să stea inofensivi pe case. Iar din aceste case baricadate să se înalţe aburul respiraţiilor uniforme sau sacadate, vorbind despre nişte vieţi pentru care weekend-ul e prea sfînt pentru a părăsi căminul şi pentru a merge la biserica ce nu reuşeşte să înalţe imnuri şi ecouri decît pentru zece enoriaşi. Înălţarea e o chestiune de intimate, privilegiul celor aleşi fiind interioritatea-fîntînă.

Later edit: De sindromul week-end-ului care trebuie să fie free de all charges se pare că suferă şi wireless-ul meu, care e mai cu seamă free şi mai mult less, dar zic merci că este, pentru că aici internetul îmi vine ca ceva mai de lux decît hainele de la Mango.