Etichete

, ,

La ceas de noapte, de plictis şi de lipsă reală de ocupaţie, la singurătatea paharului prea plin m-am îndeletnicit cu voyeurismul. Aşa că am privit în casa vecinilor de vizazi şi am consemnat rîsete şi picioare pe sus, în preajma ferestrei. Cînd am văzut ridicîndu-se din locul cu pricina o doamnă gătită doar în chiloţi, am tras o concluzie nu foarte deplasată. Faptul că după un timp de acolo s-a ridicat o fetiţă, tot numai în chiloţei m-a făcut să trag o altă concluzie, foarte deplasată pentru că pe urmă mi-am dat seama că probabil „fetele” se tăvăleau, dar nu în sensul în care credeam eu, ci… de rîs, la un program de la televizor. Aşa că am deschis şi eu televizorul să văd ce putea fi aşa amuzant şi am descoperit, pe rînd avatarurile pornografiei catalane (n. r. ora era cam unu noaptea):

– un talk-show politic în catalană despre cum catalanii ar trebui să devină şi mai orgolioşi şi mai independenţi decît sînt şi cum ar trebui să le dea cu tifla ălora din Madrid care ar trebui să recunoască public şi deschis că cel mai mare aport financiar şi cultural pentru Spania este conferit de Catalunya;

– dezvăluirile unui Gigolo care a declarat că 90% dintre clienţii lui sînt bărbaţi şi femei căsătorite, dar că experienţa nu l-a ajutat, totuşi, să îşi îmbunătăţească viaţa sexuală, ajungînd de obicei acasă cam obosit; totul era sub auspiciul triunghiului roşu cu 18;

– şi tot sub triunghi roşu, pe două canale: filme; dar nu de alea de care vă inchipuiţi. La spanioli, sau la catalani, cel puţin, pare-se că pornografia este cretinismul. Adică, practic filmele cu 18 nu au nimic porno, nimic violent, dar sînt pur şi simplu idioate: acţiunea nu are coerenţă, replicile sînt lipsite de logică şi nu există practic nici un deznodămînt. Aşa că într-un final am înţeles şi rostul lui 18 în toată chestia asta: să nu vadă copiii, să se tîmpească.

În concluzie, nu vă sfătuiesc să priviţi programe spaniole după ora 12 pm, întrucît cu greu se poate spune că televiziunea spaniolă ar fi o labă, pentru că la catalani pornografia e ceva mai subtil ce trebuie digerat cu răbdare şi obstinaţie, ce se consumă pe o durată mai amplă şi nu are neapărat un final satisfăcător.